deja e aici cu tulburarea ei cu tot
totuși n-a ajuns

eterne clipe suspendate între prezent și vis
de care atârn spânzurat în funii de neliniști
sfâșiindu-mi speranțele

mai bine nu veneam
mai bine n-ar veni
dar mai rămân
poate vine
măcar să mă dezlege
chiar dacă atunci am să cad
în gol
sau în iubire
am să fiu pierdut

poate apoi mă va căuta printre regăsiri
și păreri de rău
desculță ușor zâmbind
cu grijă să nu-mi tulbure grijile

doar așa poți păși și spera
în preajma inimilor