la sfârșitul jocului și regele și pionul merg în aceeași cutie
cred că tu mi-ai amintit proverbul zâmbind în timp ce-mi numărai coastele
sau
poate
cine știe
era o altă voce din trecutul tău ori din sângele tău înfiorat


la sfârșitul jocului e bun un cântec de leagăn
cred că tu mi-ai șoptit asta în timp ce călugării îngenucheau pioși în fața icoanelor
cu degetele împreunate pentru genocid
sau
poate
cine știe
era vocea mea bântuită de foame bântuită de liniște bântuită de curgerea timpului


ți-am spus că locuiesc într-o pivniță cu vinuri
și că nu beau niciodată
că mi-am păstrat toate temerile aproape iar ele vor moșteni pământul
ți-am spus că trădarea nu este decât un țipăt al deznădejdii din om și din înger
că singurătatea este un film alb-negru în care nu-ți mai este dor de nimeni
nici măcar de tine
și primești doar un rol fără scenariu și fără sufleor
ți-am spus că sufletul meu este un străin care așteaptă la poarta casei tale cu o floare veștedă în mână


la sfârștiul jocului
ți-am spus toate astea apoi am închis ochii
și am privit neputincios cum pentru tine se răstignește Iisus
încă o dată


la sfârșitul jocului
am simțit neputincios cum în pieptul meu se deschide o gaură imensă prin care poți privi
cerul muntele stelele marea și nenumărate alte țări
dar niciodată inima mea