îți stă bine înflorită așa
pînă la iisus
spune el
apoi o sărută

șerpii țîșnesc
din centrii ei nervoși
fiindcă nu s-a așteptat la muzica asta
nici la toți macii îngenuncheați pe marginea drumului
ca niște femei bogate în fața instanței divine
pentru cît aur au purtat
și pentru cîți bărbați fermecători
au avut

ești o obsesie
spune ea
și îl trage cu genele într-un pat
cu dezastre
îl sărută pasional
pînă cînd în căile lor respiratorii pătrunde
oxigenul
liric
ca un fir depănat de pe gogoșii
viermilor de mătase
pentru că
nu mai au nimic din stridențele
de altădată

nimic intrigant
în afară de faptul că miroase a moarte
a bibliotecă antică
cum arde

și vai
ei nici măcar nu roșesc
chipul lor unul e doar reflecția unor petale
dar să lăsam astea
și toate frumusețile Romei
pentru altădată

fiindcă
în secolul acesta
cel mai interesant totuși este
că invidioșii pot muri
de la supradoză



(dulcele meu asasin, 2016)