Firul vieții și al morții
Ți-l dau sorții!

Nu e loc nici de tocmeală,
Nu e loc de învoială,
De palavrăgeală multă:
Căci Viața nu te ascultă!

Știi de ce, nebun smintit?
Fiindcă ai stat adormit
Și din toate ce-ai avut
Vezi!?
Pe toate le-ai pierdut!

Te învinuiești?
Greșești!

Și poate nici nu gândești,
Că oricât te-ai strădui,
Tot cum vor sorții... va fi!