Atâtea, Doamne, ne rămân nefăcute în viața aceasta,
trec clipe, ore pe care le umplem cu nimic;
nicio floare de mirosit, niciun pom de sădit,
atâția copii nenăscuți...
Ce-am să răspund când mă vei întreba:
Ce-ai făcut pentru sufletul tău, duminică, șapte iunie
anul Domnului două mii și ceva?
Am dormit, Doamne, știi, eram obosită...

Știu că-n timpul acesta se pot reface imperii,
se poate schimba destinul omenirii,
se pot produce ciocniri intergalactice;
dar eu aleg să mă furișez în somn,
ca și când m-aș ascunde de viață.