corolele cu vocea de himeră
urcând spre Nalt, se-mpiedică-n tulpină
și rădăcina-n zborul ei suspină,
lăcătuirea către Pisc n-o speră.
în soare copt și rana ți se-alină,
misterul nu-i al celui ce aberă
cu rezultat de-aplauze în eră,
privesc la cerul limpede-n colină.

iar cerșetorul nici nu se mai caină
luat de-a lumii noastre ape repezi,
o pâine-ascunde-n peticita haină.
cu chiu cu vai ieșit de sub zăpezi
adduce-n trai prinosul lui de de taină
pân' s-a vedea cuminte între lespezi