Mai lasă-mă iubire dată-n pârg,
Tu mă pândești aici în pragul nopții
Să-și râdă-n pumni vecinii și nepoții
Și să se iște bârfe aspre-n târg,

Că ei nu știu cum zgăndără, netoții
Și-aprinde-nchipuirea cu mult sârg
În prag de noapte bunul demiurg,
Ei să-i închin cântări și sacerdoții.

Sau după unii, mă îndeamnă dracul
Să scurm cu pana bube cu puroi,
Când, prinși de rele patimi, amândoi,
În funduri de Infern ne-om face veacul.

Se-ntâmplă, căutându-și petic sacul,
Din trunchiul vechi să iște pur altoi.

(iunie, 2015)