albeața de fecioară-a pielii tale
toți demonii din noapte n-o pot stinge
corole de mister te vor atinge
din sânul tău să picure petale.
mi-e greu de tine-a mă putea convinge
sub grele Ceruri ca pe sub mantale,
urlam sub nemuririle fatale
și diavolul cernelii iar mă-nvinge.
în odăița mea de la mansardă
te scriu ca la-nceputuri, din rărunchi
iar Adevăru-i pus în urne s-ardă.
sunt flori în piață, rupte în mănunchi
rostirea mea cea veche și retardă
e-n alinare în zdreliți genunchi