să vorbească prin tine un tată mai vechi
cu vocea întinsă ca un obuz peste dealuri
și să nu-l poți traduce nici în vis nici în apă
să te-ntrebe mereu
ce mănânci prin locurile unde mergi să nu dormi
și ce ai de nu poți să te vezi îngropat

să vorbească prin tine o iubită mai veche
cu glasul stins ca o cruce spălată de ploaie
să afle ce gânduri te petrec prin tramvaie

să iubești o femeie cu ochii copilului
care a desenat prima oară o casă
și să crezi că într-o zi cerul tău va fi
mai curat decăt depărtarea oceanelor

dar știi din viața trecută că se termină bine
se va găsi cineva să îți cumpere
un costum nou nouț pantofi care să nu te strângă
și cel puțin o gagică și un bețiv să te plângă