nopțile își tremură genele lacrimi de sulf ard vise imateriale
gura cerului înnoptează pe pielea mea
ca niște îmbrățișări într-o gară de nord
când dorul se dă în leagăn stelele își flutură
coama, cometa universului
sudul din mine îți cutremură pajiștea liniștii
mă sorbi îmi știi pașii care nu dansează de două ori

te iubesc ca o sare de mare ca un delfin rotindu-se în zare
dar nu-mi scrie decât ca un soare între trei nori
ca un leu de mare pe două alge
cu toate pânzele sus amar de sărate catarge

ceasurile își întoarc limbile fumurii
secunde se îneacă în marea agitată văd pescăruși livizi
timpul ritmează viața tu cânți cu mare artă
mi-e sete de-o iubire ca de un vin spumos
roșu ca fragii în pârg când îi culegi senin
aprinde farul nopții cu iasca din cuvinte ții minte
rozul sorții sculptatele cuvinte?