moartea are magneți sub tălpi,
chiar dacă-o sperii cu ceva, o alungi,
nu pleacă fără nimic de-al tău;
când să țipi în microfon ce tare ești,
constați că ți-a luat vocea;
publicul nu aplaudă prestidigitația,
are și el niște așteptări,
dacă trebuie să-l treci prin inele,
o să strige „huooo” ,
nu poți condamna pe nimeni pentru asta,
căci moartea este singura femeie care
și-a făcut stirpea de râs,
n-o dorește niciun bărbat,
le ia și lor una , alta...
dar mai ales femeile n-ar recunoaște,
pentru nimic în lume,
că o țin la piept, o alăptează
de când au primul vis
(ce vis)
în care sânii înmuguresc ,
arde perna sub ceafă,
patul pornește cu ele la vale,
spre râu,
iar când încep scalda,
fac valuri-valuri...