Te-am luat de mână alături, din tot, tocmai pe tine,
Să știm cât mai puține ascunse unul de-altul,
Că-i vorbă din bătrâni –”nu știi ce-o ști tot satul”-
Și locul schimbă timp și doar gând timp deține.

Așa-mi trec existențe din nevrute știute
Și-mi țin culoar de fugă ca pe-un intim traseu;
Să nu mă lovesc suflet, rănindu-mi pedigreu,
La nesfârșit aleg alei de-abis abrupte.

Stau doar între coperți închis într-un roman
Și mă trec roase file, felii de scene, act,
Actor, ce mă întretai cu-ai mei ca într-un impact,
Lăsând poate o culoare, pe-un raft, scris... ”Pământean”.
08.12.2013