Eram un crai de noapte lipsit de sentiment
Și fustangiu eram, de nu aveam pereche,
N-aș fi crezut vreodată să vin-acel moment,
Să simt ce pân-atunci credeam de modă veche.

N-aș fi crezut vreodată s-ajung ca să iubesc,
Iubirea o credeam, ceva nedemn de mine,
Crezusem că iubirea e-un simplu moft prostesc,
Până în ziua-n care te-am întâlnit pe tine.

Am înțeles atuncea ce grav m-am înșelat,
Și cât de cenușie și seacă mi-era viața,
Dar tu i-ai dat culoare în ea când ai intrat,
Asemeni unui soare care alungă ceața.

Atunci când sunt cu tine, mă simt un om mai bun,
Surâsul tău îmi este al inimii dezmierd,
Ești totul pentru mine și îndrăznesc să-ți spun
Că te iubesc femeie și nu vreau să te pierd!