simt cum mă fugărește viața
un hingher care mă caută mă găsește și
mă prinde în plasa aceea care pentru unii ar putea părea un năvod
eu peștele din el
un pește numai bun de mâncat
oasele subțiri aruncate la feline nici măcar ele să nu mai poată aminti
că sunt o creatură pe care Dumnezeu cu bună știință a lăsat-o
din mâinile Lui mă avânt printre mașinile timpului nu mă poate urmări
îi e teamă de consecințe
o mint cu fuga mea atletică și îndrăzneață
dezorientată viața mă abandonează o vreme stau liniștită într-o cușcă din cărți
pe care alții le-au aruncat dezinteresat dar eu acolo am găsit atâta căldură
chiar nu pricep de ce în cărți oamenii par mai sensibili mai îngăduitori mai umili
de parcă ar fi aflat întâmplător cum se duce o viață de animal
prietenii mei de mult dați uitării hărțuiți de aceeași viață au ajuns în lagăre
pe aici li se zice aziluri

(6 iulie 2015)