Că ești un om
Și ai un destin,
Nu-ți trebuie
Să cercetezi.
Știi și ce poți
Și cui te-nchini
Când crezi
Că trebuie
Să crezi.
Un eu, milord,
Nu știu prea bine
Dacă
Ești de acord,
ÃŽn fine,
E contopit
Cu destinul său,
Ordonator
Explicit
Al vieții sale.
Destinul
E dizolvat
ÃŽn el omogen,
Dar
Nu-i este cunoscut,
Ca specimen,
Deloc.
Să fie rău,
Să fie bine,
Să fie fenomen
Sau o mărime
Ad-hoc?