de bună voie și fără rețineri declar
sunt îndrăgostită de păpădie în poante de semi-absență
grațios ocupă moleculă de aer fără amprentă
râsul topește spinii verbului a fi conform unui studiu galactic
polimorfismul meu e bine cunoscut
îmi fac loc printre striuri de orice formă
degetele înmuguresc copilărind atingerile de gratii
(prea multe în ultimul secol)
dau la o parte metastazele vieții
oglindirile nu mai respectă de mult tiparul de aur
de pe lamelă sar

lepădat în groapa deșeurilor radioactive curcubeul
sapă tuneluri în oase

nu-mi găsesc loc de parcare în vâna destinului
permanent intru în vrie
manșa avionului ce-mi poartă trăirile
printre gardurile cerului apăsată frenetic provoacă aritmii
sinapsele din atriu sângerează
cutremure devastatoare blochează scările richter
spre mine
gleznele omenirii fibrilează
prin genunchii ei se vede abisul în asfințit
apocalipsele
broderii energetice prin care țesătura vieții
relevă urzeala harului
(asta pentru cercetătorii pasionați)
varsă în pleoapă geneze microscopice
un greiere menestrel renegat de timp compune ode
la porțile raiului

într-o criză de beatitudine păpădia explodează cu fluturi minusculi

volutele pe care le desenează cerurile mele în spirit
suprapun centrii de forță pe zâmbetul meu în alb și negru

nu-i timp de parcare s-adorm spațiul din mine
pentru încă o mie de ani

o implozie mi-a luat-o înainte