O rasă tristă nu-mi va fi veșmântul
Pe drumul ultim, n-am plătit obolul!
Cu flori frumoase desenați-mi olul,
Zvântat la soare și pictat cu vântul.

Nici roșu, verde, nu va fi pacolul,
Ori negru, violet; în dar pământul
Nu va primi în sânul lui mormântul
Monocolor cadavrul cu stambolul.
La moartea mea să ridicați la zmeie
Cu flori, ținute-n ham doar de fecioare,
Și printre ele numai o femeie

Să-mi cânte a iubirii epopee
Și sub capac, aproape de picioare
Să-mi așezați un snop de curcubeie.