agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-23 | [This text should be read in romana] | știu un loc unde râsul își are rădăcina înfiptă în grădina cu pruni prin inima căreia încă-mi aleargă pusă pe șotii copilăria pașii nu cunoșteau stângăcia înfrângerea haz de necaz împotrivirilor genunchii se trezeau deseori șiroind de sânge naivi dar hotărâți știau că un fruct dacă nu cade poate fi cules doar învățând cățăratul pe de rost pentru mingea aruncată la întâmplare trebuia să înfrunți maidanul presărat cu pietre praf scaieți și deseori seara o scară rezemată de șură pentru luna de pe cer. întoarsă acasă cu semnul din dreptul frunții stigmat ai mei mă certau spunâdu-mi că iar mi-am luat stelele în cap chicoteam. prin minte alte idei își dădeau coate cutreierându-mi fericirea deplină. știu o lume care trăia cu tâmpla aproape de nori fără lacrimă teamă durere dor o bunică de statură mică îmi sufla binecuvântări pe rană ori de câte ori stătea agățată de mine o tufă de urzici de parcă aș fi fost înghițită de un mușuroi de furnici de la ea știam că orice încercare avea remediu cum usturimea frunzelor pentru reumatism dar pentru mine blândețea ei era balsam seara-mi adunam drumurile în poală le aruncam într-un colț de cameră puneam năzbâtiile de peste zi pe inima încinsă nu-mi era foame nici sete nici frig pereții anotimpurile nopțile aveau miros de vatră părintească un gutui bâtrân îmi aprindea stele în fereastră deseori simțeam venele cum se dilatau să primească aerul acestei sufocante pasiuni în ajutor venea mereu un stol de aripi albe și eu pluteam pluteam atât de ușor pe un nor știu un loc unde cineva aleargă cu seninul în dinți din piatră în piatră oamenii sunt umbrele lor din care n-are cine să râdă n-are cine să plângă încercările se rostogolesc precum un izvor care macină până seacă atunci și acum locul din mine – misterul numit viață
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy