mișel se-nfige gându-n vorbă goală
hârtia prăpădind-o de durere
e-n fapta nemuririlor tăcere
și liniștea-i în toate ca o boală

mă frig cu ciorba rece de plăcere,
fiertura de cafea mustește-n oală
pe capul meu ridici din mândră poală
căci numai tu mi-ești singura avere

și în oglinzi privești pe cealălalta,
te diluiezi în zor de zi în zare,
în glumă zici să îmi găsesc pe alta

se vând iubiri la piață,-n aprozare
dar numai ție îți destănui dalta
și nu, nu ești deloc de De vânzare