În colțul cel mai din dreapta al camerei
Pe un întuneric evident
La umbra copacului nărăvaș
2 scheleți joacă șah pe porunci.
Și își îndoaie ei degetele la fiecare mutare
Se agață din când în când de jaluzele trase.
Sfidează gravitația o dată la fiecare minut.
Își plimbă privirile de la unul la altul, la natură moartă de afară.
Gem când pierd piese de pe tablă.
Pionul negru face rocadă cu tură albă
Greșeală e fatală.
Tremură din barbă primul schelet
Se joacă de-a hoții și vardiștii
Cu degetele de la picioare
Și nu e deloc atent la joc.
Celălalt schelet, înfuriat că nu e atent
Își deșiră o parte din maxilar pe tablă de șah
Și folosește dintîi drept piese.
Norma de piese e depășită lejer.
Dar scheletul neatent nu o observă.
Apar concomitent 2,3 piese noi pe tablă
Cu forme nedefinite.
Dar tot nu le observă.
Înghesuie două vocale strâmbe între dintii din față
Și cercetează degetele...tot pe cele de la picioare.
Tablă se golește de piese albe....încet
Iar piesele negre se înmulțesc....teribil de mult.
Remiză? Întreabă scheletul neatent.
NUUUUUUU. Vreau să te bat sau azi
După partida de ieri, în care am suferit
Cea mai mare umilință din viață mea de schelet
Azi te vreau bătut....măr.
Ai înțeles?
Nu, să știi că nu am fost atent la discursul tău
Nearmonios.
Îmi verificăm starea unghiilor.
Poți să repeți ce ai spus?
Nu contează, te bat și gata.
Ești teribil de neatent.
Șah mat.
Dute și te culcă.