Tu știi? M-ajunge din urmă trecutul,
Spre viitor de-acum mă târăște
Și încă din zori lumina descrește.
Din totdeauna eu fost-am pierdutul

În umbra ta unduită regește,
Când amintirea îmi e tot avutul,
Îmi e mângâiere, îmi este și cnutul,
Între ieri și azi sunt strâns ca în clește.

Mai poate timpul oare să adaste,
Atât cât să trăiesc încă o clipă,
Ce-a și trecut pe-a timpului aripă
Purtând pecetea vremurilor faste?

Cu reverii clădind vagi lumi fantaste,
Nu poți opri a vremurilor pripă!

(iulie, 2015)