Gustav lălăie-n oglindă,
S-a gătit, nevoie mare!
Luă bascheții din tindă,
Pălăria bleu de soare,
Și-o zbughi pe ușa veche,
Bucuros, fără pereche!
.
Cât a stat Cuptor, of, Doamne!
Presurase ploi, jăratic.
Mai mereu era pe toane,
Când timid, când șturlubatic,
Trei zile furtuni și ploaie,
Alte cinci de vâlvătaie.
.
Cum se frăsuia-n cărare,
Alergând prin praf fierbinte,
Când în deal, și când în vale,
GreieruÈ™ pierdu un dinte,
Că-n mirări se răsucise,
Și de-o plantă se izbise.
.
Þinând incisivu-n mână,
Și trântindu-se pe spate,
A bocit o oră bună,
Neștiind că e de lapte,
Până când Gustav venise,
Și distrat îl domolise.
.
-Greierușule, copile,
Șterge-ți lacrima durerii,
Că n-or trece multe zile,
Și-ntr-o zi, făr' să te sperii,
Îți va răsări, cuminte,
Din gingie, un alt dinte.
.
-Să-mi mai crească? Nu mai spune!
Am văzut eu, la bunica,
Cum toți i-au căzut, pe bune!
De când eram ca furnica,
Și n-a mai ieșit nici unul,
N-o mai face pe nebunul!
.
Și-a trecut o zi, o noapte...
Greierașul amuțise.
Se ascunse. Ieri, la șapte,
Când Gustav, deh, ațipise,
Iată că se pomenise
Cu amicu-i ce-i zâmbise.
.
Nu-și ținea mâna la gură
Cum făcu ultima dată.
Arătând alba dantură,
Și râzând cu gura toată,
Spuse plin de-nsuflețire:
-Gustăvel, hei, dragă Sire,
Știi de ce sunt fericit?
Dințișorul a ieșit!
.
Și scăpase de bucluc,
V-am spus tot. Și-acum mă duc...