PÂINEA



Mușcă din pâinea poeziei mele;
e proaspătă, fierbite, tocmai scoasă din cuptorul sufletului meu.
Eu am frământat-o ( sau ea pe mine!?)
ca să ai hrană pentru flămândele tale incertitudini.
Dar nu te lăcomi, mestecă pe-ndelete
să nu-ți cadă greu și să te doară vreo amintire sau bănuială
rămasă nedigerată de timp.
Îți dau și o cană cu vinul patimelor din istoria viselor
pe care le-am trăit împreună,
până voi ști că ți-ai săturat toate frustările
și vei adormi zâmbind îngerului tău,
care mă va trăda oferindu-ți altă pâine de viață.