Mi s-a stins iubirea, toată...
N-a rămas nimic din ea.
Sufletul mi-e tras pe roată.
Starea vremii este rea.

Mintea mi-e demult în doliu...
Liniștea mi-e chiar ostilă...
Mă absoarbe, din fotoliu,
În adâncuri de argilă.

Și așa, cu gura mută
Și cu capul aplecat
Mă întorc la starea brută...
De pământ organizat.

Mulți amici, de-ai mei, pe bune,
Cu lopeți și târnăcoape,
În costume de tăciune,
Vor veni să mi-o îngroape.

Mi s-a stins iubirea toată...
Mi s-a-ntors la Dumnezeu.
Sufletul mi-e tras pe roată
Și-o s-o-ngrop, de pot, doar eu.

Dacă inima m-ascultă
Va fi și ea la prohod...
S-o așez cu jale multă
La piciorul unui pod.