eul meu cade într-un
bulgăre se rostogolește prin
troiene crește devenind
soclul perfect pentru
a pune capul omului
de zăpadă este tapetat
ca de Rodin de copii
pe stradă ca pe o burtă de om
cu tăciuni drept nasturi
își imaginează un palton
și o caută cântând doine
pe doamna de gheață
în care a uitat încuiat
stropul de frig din el.