Eu nu mai vreau miros de lumânare,
Las huma asta și pribegi destine
Și crucea-ngenunchiată la picioare,
Doar aripile-mi iau închise-n mine.

Iubito ia-ți lumina ta în palmă
Și îți voi da o aripă stăpână,
Te va purta în nemurirea calmă,
Atentă să nu pierzi a ta lumină.

Eu am s-ajung c-o viață înainte,
S-aprind iubirea-n veșnicia sobei,
Pe masă pâine caldă din cuvinte,
Și-un pat din mângâierea vorbei.

Și la fereastră zâmbete de lună,
Când va cădea a nopților cortine,
Las mângâierea-n pace să compună,
Poeme-n corpul tău și apoi în mine.

Dacă-n beția calda și profundă,
Te voi răni cu-o sărutare-albastră,
Să poruncești luminii să ne-aprindă.
Va arde ceru-n fericirea noastră.