trăiesc
cu ușa închisă,
nimănui să-mi cunoască doza de fericire din seringă,
acelor piscuri ce vor vrea să mă atingă
le doresc înălțimi de vise
în mine de grăiesc
ca într-un sanctuar de carne
acolo unde
se prăjesc lucarne
la secunde

pe deasupra trece motanul foamei și al setei
în plinătatea de versete-i
curajul de a domni peste muribunzi,
de visare abuzi
ca de un sânge căruia i s-a dat cep la vene
și te întreb,
degrabă părăsitorule de caverne,
ce alte alea mai porți în gheb
și nu se cerne