înțelepciunea e o bătrânețe a gândului
o poate accesa și insul încă verde
de i se atașează un morb din vechimea proprie

cu neuronii zguduiți de suferință
înțelepciunea-i în sine un morb asumat
plodul trist e-n veghe de înțelepciuni întru Crist
în poală de mirări de-l ții
spre-a ului pămânții

ducă-se pe pustie și acest ciot de hârtie
scris
din indiferență ori având un vis
Nimicuri mai am
de pe când te ciopleam dumnezee

acum, în enigmă
ești doar o idee
uitată într-o veche paradigmă