între cerul oval
și linia frântă a muntelui
greierii miros a tămâie
pe altarul lui Dumnezeu călugării
înțeleptesc mângânindu-și barba

la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit
singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea
care sparge tăcerea inimilor
cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete

umbra părintelui sfielnică
precum o pasăre cu viers dulce
se înalță apostolic
săraci de păcate călugării se smeresc într-o sihăstrie
demnă ca muntele