dar de unde ai să afli adevărul
dacă îți șoptesc printre aburii acestui ceai de seară
că uneori mă prefac în descompunerea tăcerii lui Haakon
că uneori tu ești eu
că mă duc unde mă duc doar de tine știută?
hm uite cum am crescut pe colțul buzei tale a zâmbet
sunt așa cum gândești de departe
aproape în sufletul apelor tale reci și nordice
mi-am croit o poveste bizară

un verde crud a crescut pe tâmplele mele
și nu știu dacă această naștere mă are
ori sunt purtătorul unui final care de fapt începe