Se pregătesc cocorii,
Să plece înspre sud;
Iar cerul cheamă norii
Și pruna cade-n dud.

Lumina e cam scurtă
Și noaptea se întinde,
O rândunea se mută
Și nimenea n-o prinde.

Micuțe stele zburdă
Pe negrul de pe boltă,
Pământul iar asudă,
De sub bogata holdă.

Cu utilaje grele
Mesenii se întoarnă,
Sub cerul plin de stele,
Ei holda o răstoarnă.

SemeÈ› se-ntind cocenii,
Tuleii deopotrivă,
Cu jind privesc mesenii
Și îi așază-n stivă.



Se pârguie ciorchinii
Sub frunza arămie,
Iară pe deal ciulinii
ÃŽmpung butuci de vie.

Se umezește trist
Un drum întortocheat;
Când micu alpinist
Răzbate dealu-n cant.

Mă-ncumet să pornesc
Spre cornul abundenței,
Ce cade în lumesc,
Cu liniștea cadenței …

… 01 septembrie 2015