Se-nserează, balta sură
Aburi albi înalță iar,
Colo-n colț la cotitură
Se aprinde-un felinar.

Ziua trece, zarva moare,
De pe-a stâncilor grămadă
Năvălind pustiitoare
Vine-n vuiet o cascadă.

Printre stânci de vreme roase
Malu-i neted și abrupt,
Trec bulboanele spumoase,
Negre stânci sunt dedesupt.

Ca și biciul ce-l prăvale
Creatorul - e urgia
Care duce stânci la vale,
Le tocește temelia.

Parcă răzbunând un frate
Zboară-ntreg masivu-n jos,
Stau grămezile-atârnate
Peste-un mal prăpăstios.

...Apa nu mai clocotește
Și cascada-i potolită.
Prin prăpăstii, voinicește
Omul trece-ntr-o clipită.

Nu e clocot de cascadă,
Nu e vuiet,și-i pustiu...
Printre stânci ce stau grămadă
Șerpuiește un pârâu.

1894-1895

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956