Valsul unei zile de toamnă
se plimbă prin inimă;
Pe luciul apei se văd vapoare plutind,
ducând cu ele promisiunea altor lumi,
muzica iluzorie a depărtărilor.

Întorci fila cărții,
sunetul ei îți aduce, ca o părere,
foșnetul frunzelor sau al unui veșmânt.
Citești primul rând: „Orologiul din turn bătuse de douăsprezece noaptea”,
închizi cartea, o așezi alături,
tragi cortina peste osteneala zilei, peste așteptări…
Pesemne și mâine va mai fi o zi.