Mi-ar place
să-mi creez
un tărâm virtual
pe care să-l extind
zi de zi
cu forța imaginației
până capătă
dimensiuni de imperiu
și-n el
să transplantez
o utopie transcendentală
un falanster
înălțat până la divin
pe structura perfecțiunii
în utopie și în falanster
stăpână să fie fericirea
cu mai multe niveluri
și mai multe grade
căci omul
ar trebui să fie fericit
să transforme distopia lumii
având efecte teribile și infernale
într-un tărâm fictiv
cu oameni-zei
inoculați cu serul fericirii.

***

Sunt curios
cum ar vedea Dumnezeu
fluturii
poate ca niște îngeri minusculi
sau ca niște euri
înzestrate de Dumnezeu
cu aripi
care s-ar întoarce
în noi înșine
și ne-ar explica
senzațiile zborului

Dacă Dumnezeu
ar arunca în noi
o ploaie torențială
de mistere lichide
o parte din ele s-ar pierde
în măruntaiele pământului
însă altă parte
s-ar lipi de oameni
și aceștia s-ar transforma
în extra-ființe
sub forța colosală
a misterelor
atrăgând ca un magnet minunile.