îmi plac serile
când bați la ușa mea desculță
și-atingi cu degetele lungi
clapele sufletului
ca-ntr-o nocturnă de Chopin

am știut dintotdeauna
că ascunzi în palmă
o sonată pentru pian
romantică
asemeni preludiului cântat
la prima întâlnire
pe podul unde-am promis
că nu ne vom minți niciodată

ador nopțile
când te plimbi agale
pe neliniștea din somnul meu
și mă faci să cred
c-am regăsit paradisul pierdut
în alt ev

uneori
mă visez pian
tu guști din fiecare clapă
eu savurez degetele subțiri

din nocturna în care-am jurat
că vom păși în zori
ținându-ne de mână