La serbarea primăverii
Umbra dragă-o voi chema.
Vino, pân' nu-s limpezi zorii,
Ia cu tine ziua ta.

Noua zi nu-i cea ce bate,
Precum vântu-n geam grăbit.
Las' să râdă pân' la lacrimi
Ziua de ne-asemuit!

Vom deschide ușa iară,
Plânși vom fi de nostalgii.
To ce am pierdut în iarnă
Vom uita, ca doi copii.

3 februarie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''