Nu-mi pierd echilibrul, să știi
Judec cu jumătățile de doză
Când te citesc.
Mă păzesc de ironii
In propria-mi apoteoză.

Mă costumez în inimi de poet
In repertoriul și minutul zilei
Când te citesc.
Mă feresc de tot ce e oțet
Si de săgeata ironiei.

Nu vreau să judec ce-ai iubit
Mascat în combustibil
Când te citesc.
Te știu în mine-îmbobocit
Si perceptibil.

Aluatul meu ia forme mii
Iubirea ți-o însușesc uimit
Când te citesc.
Pe-un singur ton și fără ironii
Iți spun că-s ghiftuit.

M-am ridicat și am căzut
Abstract, concis, pe-orizontală
Când te-am citit.
Judecând mai bine am trecut
Spre-altă verticală.