soarele și luna m-au adoptat
dintr-un anticariat
prăfuită de timp
anii aceia de așteptare
mi-au încărunțit paginile
mi-au mascat emoțiile
eram doar un copil bătrân
uitat într-un magazin
cu obiecte pierdute

venirea ta
mirarea care avea să-mi scuture
din cârlionții negri
anotimpurile

mă întreb și acum
de unde știai că eram acolo
în bezna tăcerilor
sub țăndările lumii dărâmate
de unda seismelor repetate
trecute peste mine

dac-ai să pleci
leagă-mi de copitele calului tău
cavalere
visul acesta argintiu
și du-l departe
oriunde vei merge
amintește-ți că eu sunt fiica penumbrei
crucificată
la răscrucea
dintre noapte și zi