motto:
"și totuși de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?"
(t. dume)

viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o simplă viață

nimeni nu-și poate imagina
clipa în care trecem unii prin alții
clopotul cerului întunecă zarea
sufletele rătăcite în timp
acoperă durerea
întunericul urcă prin oase
până la cer și
imploră tăcerea
bucățile de suflet decupate de foc
își caută locul
din ascunzișul morții
se uită Dumnezeu