ÃŽn noapte singur s-a dus,
N-a spus o vorbă măcar.
Doar pe masă cheile-a pus
Lăsând mărturia-n sertar.

Și cine-atunci ar fi zis
Că nu se va-ntoarce cândva?
Plimbarea călare s-a stins -
Mireasa Soției-i era.

El inima și-s ucis
În recea și alba nea.
Credea că printre crini și-a deschis
Un drum alături de Ea.

Dar iată că zorii apar
Și-acasă nu-l vor găsi.
Logodnica-așteaptă-n zadar -
A fost , dar nu va veni.

18 octombrie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''