Încă o zi
încă o suferință
dacă o cunoști
știi cum s-o abordezi
pentru a nu se enerva
și a face vraiște
printre stări și euri
o ungi
cu substanța letargiei
o narcotizezi
cu substanța poeziilor
și o trimiți
să cerșească
nu bani, ci sănătate

Unii-și pun ziua
în somnul diurn
cu pleoapele deschise
cu ochii privind
gândurile
date cu gelul revigorant
al reveriilor
și ziua ne învață
efectele ciclicității
și felul cum își negociază timpul
cu noaptea

Încă o zi
centrul ființial s-a deplasat spre zona interzisă.

***

Uneori
tăcerea
unor oameni suferinzi
se teleportează
într-o zonă accesibilă tuturor
rămâne din ea
un contur rotund
în care se potrivește perfect
dimensiunea lacrimei

Tăcerea
în care nu pui nimic
e mai dureroasă
decât tumultul
în care ne așezăm totalitatea ființială
de la febrilități îmbibate cu urlete
la anxietățile diforme și malformate
în vacarmul lumii
vocea ta devine un punct
este memorată de senzorul decibelilor
apeși pe o tastă
și ușile vocii se deschid
pătrunzi în ea
și o conduci
până te accidentează
vocea altuia
fără permis de conducere
printre străzile încurcate
ale sinapselor.