Atriu și oglinzi și degeaba inima nu vede înapoi timpul
încă mușcă harnic din prezent liftul
tot scuză coborârea treptată a dorinței ghidul
optimism încă îndeamnă la rătăcire
nu mai știu
când am rupt ultima dată craca asta
șubredă relația
cu trecutul răstoarnă
steaua nordului pe cerul vechi
cu o inimă
cât un purice mă întreb ca orice muscă
în ce m-am băgat când
totul e pe dos și totul e pedant atent
la orice fir de ață ce susține o cracă pe care unul
de sus cu mâinile harnice
și
am eu impresia orb
o tot ridică rar și o lasă rece
de zici că mi-e stăpân
când eu în rugăciunile mele i-am cerut să nu mă rog
rar și poate d-asta
vezi tu nici dumnezeul
meu nu mai e ce a fost atriu și oglinzi