În zări trec stoluri de cocori,
Iar parcul plânge-amarnic,
Plâng veștede ronduri de flori
Și-i trist stejarul falnic.

Deunăzi, mândru a primit,
În armonie și alint,
Veșmântul proaspăt arămit
Brodat cu picături de-argint.

Azi ciorile înalt rotesc
Chiar în stejar s-ajungă,
Pe ramuri goale cuibăresc
În semn de iarnă lungă.