Pentru Atlanta și Allan P.
I
1
Erau foarte mari vânturi pe toate fetele acestei lumi,
Foarte mari vânturi voioase prin lume, fără cuib nici bârlog,
Fără pază nici măsură, și ne lăsau pe noi, oameni de paie,
În anul de paie pe urmele lor... Ah! da, foarte mari vânturi pe toate fetele celor vii!
Adulmecând purpura, pănură, adulmecând fildeșul și ciobul, adulmecând lumea întreagă a lucrurilor,
și care fugeau la rostul lor pe cele mai mari versete ale noastre, de atleți, de poeți,
Erau foarte mari vânturi în căutare pe toate cărările acestei lumi,
Pe toate lucrurile pieritoare, pe toate lucrurile în ființă, prin lumea întreagă a lucrurilor...
și vânturând amorțeală și uscăciunea în inima oamenilor de răspundere,
Iată că stârneau acel gust de paie și mirodenii, pe toate piețele orașelor noastre,
Că la ridicarea marilor dale publice. și inima noastră urcă
La gurile moarte ale Oficiilor. și zeul se retrăgea din înaltele lucrări ale spiritului.
Căci un întreg secol se zbătea-n uscăciunea paielor lui, printre stranii desinențe: la capăt de păstăi, de silicve, la capăt de lucruri în fremătare,
Că un copac înalt sub boarfele și sub zdrențele lui de an, în livreaua anului mort;
Că un copac înalt tresăltând din hârâitoarele-i de lemn mort și din corolele-i de lut ars -
Foarte înalt copac cerșetor ce și-a tocat întreg avutul, față arsă de dragoste și asprime unde dorința va mai cânta.
"O, tu, dorința, ce vei cânta..." și foșnește și pagină mea,
Că acest copac înalt, de magie, sub păduchelnița-i iernatică: mândru de partea-i de icoane, de fetișuri,
Legănând rămășițe și spectre de lăcuste; legând, transmițând în vântul cerului alianțe de aripi și de roiuri, urme și umbre ale celui mai mare verb -
Ha! foarte înalt copac al vorbirii, înțesat de oracole, de proverbe și zvonind zvon de orb din născare în quinconsurile științei...

Traducere Aurel Rău