Greierul ce a furat,
Cică a recidivat...
S-o luăm încetișor,
Cu procesul, fraților!

Un greiere și-o furnică,
De-o vreme se judecă,
Că-i furase-n zi lumină,
Un bob negru de neghină.
El jură că n-a furat
Și că-n sac nu a umblat.
Ea țâfnoasă-a replicat:
-Cine-a zis c-a fost în sac?
Nici n-am apucat să spun
Unde îl țineam. Băiete,
Te-ai dat de gol pe-ndelete!

Președintele-Gândac,
Un bărbos precum un dac,
Îi ascultă, chibzuiește,
Pe sub ochelari privește,
Și întreabă răspicat:
-Ia spune cum a intrat
Greierul la tine-n casă?
-Cu stimă, nu-s lenevoasă,
Și-am plecat ca altă dată,
Să strâng frunze de-o salată,
Că la tăliuța mea,
Nu îmi permit altceva!
El, hoțește, prin pridvor,
Furișându-se ușor,
A dat iama în cămară,
Luând neagra bobușoară.
Uf, cocoașă am în spate,
De la boabele cărate!
Nu e drept că-s mititică,
Cum este orice furnică!
Și mă spetesc, vai de mine!
Și vine "domnul Rușine",
Luându-mi ce am trudit,
Copiii mi-a flămânzit!

-GreieraÈ™ frumos, lucios,
Furtu-i lucru rușinos!
Dacă ești împricinat,
Precis că ești vinovat!
Neghina din sac lipsește,
Biata furnică bocește...
Recunoaște c-ai furat
Și poate vei fi iertat.
Ori o pedeapsă ușoară,
Ce-o să țină doar o vară.
Spuse domnul Președinte,
Amintind de jurăminte.

-Cu respect, don' Președinte,
Parcă mi-am adus aminte!
Am intrat cu gând curat,
Un bob să-mi fi-mprumutat,
Iar ea nu era acasă,
Și m-am cocoțat pe masă,
Să văd dacă cumva vine,
Și cum mă chiteam, știu bine,
Zăresc prin geam la cămară,
Un săcșor pe-o policioară.
Iertare, vă rog frumos,
Dar de fel sunt pofticios!
Și-am luat, dar mort de frică,
O neghină. Cea mai mică!

-Bravo, greieraÈ™! AÈ™ vrea
Să-ți reduc pedeapsa, da...
Însă aș încuraja
Hoția în breasla ta!
De mâine să te apuci
Să stângi boabe și să-i duci
Furnicii, două pe zi,
Până frunza o foșni.

De recidivezi cumva,
Doar în sol vei mai cânta!