agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 1117 .



Cele 7 elegii ale tristeții
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [elchi ]

2015-11-29  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 





Pași mici alunecă din gânduri
Din viață aleargă clipele flămânde
După miracole căzute în taină.
Ascuns de tristețe destinul
Te învață taina de-a muri…
Cât de ușor aleargă în decor
Dansul muzelor urcă nebunia;
Lucid, pe treptele mâniei
Să adormi, închis spre cer.

II

Nu cea mai lungă cale a eternului
Înalță viața în suferința de-a păși
Cu umărul peste-o privire a morții.
E prea ușor să te ridici cu aripa frântă
Din gheara destinului cuvântul închide,
În grațiile absolutului nostru viziunea
Plutește ca o metaforă pe-un epitaf
Epilogul subscrie rațiunii urma
Flămândă de șoaptă,…tristețea.

III

Arta de-a te coborî te înalță
Prin drumul tău pășit peste ființe
ÃŽn urma lacrimilor amintirea arde
Suspensia de puncte ce ochiul o închide.
Din veșnicie, ruptă cade pata
Fecioara căutată de lumină
A învățat amurg și zumzet de albină
Să se coboare peste umbrele cerești
Rotindu-se-n izvoare ca să vină
Tristețe, ca o frunză tot plutești…

IV

Focul arde în cascade de lumină
În ochi reflexiile speranței se așează
Peste muntele unde apune soarele…
Ascuns într-un ocean nisipul ud
Așteaptă lacrima să-l usuce de uitare
Pescărușii plutesc, corăbiile albe
Peste viață, marea e prea albastră
Și timpul prea scurt îmbătrânește
De iluzie, singurătatea moare…

V

Peste lumină adie noaptea
În casa mea cu o fereastră
Ghem, lut și os se împletesc
Sub copacul gândurilor noastre.
Așteptarea îmi ucide specia
La ultimul tratat de neputință
Eterna pace, eterna suferință
Animă ultima dorință
Tributul morții e tristețea…

VI

A alergat timpul să prindă viziunea
Din anotimpul fluviilor revărsate
Mâini sculptau menirea privirii tale,
Am înțeles apusul ca să-ți ascult chemarea
De lacrimi și clipe se zideau ochii
Orbilor ce n-au văzut niciodată fericirea
Cuvânt atât de mic, lumea e prea mare.
Ca o stea din univers speranța
Dintr-o șoaptă tristă ia valoare.

VII

Tristețea, lacrima ce înalță
Cărări prin raza muritoare
Pășește peste umbra candă
A morții tot mai mare...
Albastrul râului mă chinuie
În mulțimi de umbre așteptarea
Legată de pământ prin frunze
Urcăm un drum al vieții
Prin cerul din mormânt.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .