agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-29 | [This text should be read in romana] |
Ne-au întrebat: Cine vrea să moară?
Eu dormeam. Mi-au ridicat mâinile în aer și au spus: Foc! S-au tras în mine gloanțe Din oase pe care nu le știam, Care nu mai fuseseră roase de nimeni. Prin găurile din mine Se scurgea cuvântul rupându-mi Mâna stângă, Căci, cu dreapta, îl plânsesem mult. Cuvântul mi-a căzut într-o groapă Pe care nu o ajungeam . Oasele sale moi se frângeau simultan cu mine, Căci eu mă frângeam simultan cu duhul meu, cel neadevărat. Îmi căzuse mâna stângă și din dreapta dădeam Cum dă o coadă de șarpe ruptă de trup. Am întrebat-o: - De ce te zbați? Spune, de ce te zbați? Ea: - Fleoșc! Pleoșc! Trosc! A în ceput să sângereze și sângera prin unghiile mele, Limpezindu-mi-le atât de tare încât mi se vedea chipul în ele. - De ce sângerezi? Am întrebat-o. Ea: - Fleoșc! Pleoșc! Trosc! Am început să plâng de mila ei. Am început să plâng simțind-o că moare. Am început să plâng crezând că-mi moare Sora mea pe care n-o știam. - Nu muri! I-am spus. Căci eu rămân singur. Ea: - Fleoșc! Pleoșc! Trosc! Ea: - Fleoșc! Pleoșc! Teosc! M-am uitat la cuvânt și el era o palmă Care sângera deschisă, toată, ca un cap Sângerând, privind spre mine. Lângă el era mâna mea stângă de care nu-mi păsa Și căreia nu-i păsa de mine. Ea deja se mocirlise-n sânge uscat. Mi-am văzut cuvântul zbătându-se deschis spre mine Și i-am dat gura mea ca să vorbească: - Învață alte cuvinte! Mi-a zis. Învață alte cuvinte! Și a murit așa cum se născuse: osos, frumos Și fără carne și plin de sânge. Mi-am pus gura la loc, deși, am pus-o strâmbă, Și încă-mi mușc limba când vorbesc. M-am întors spre toate eurile mele care m-au împușcat Și i-am întrebat: - De ce? De ce așa? Iar ei au dat din cap și mi-au spus: - Doar așa... din ură... doar așa! Mi-am repetat: - Doar așa... din ură... doar așa! Doar așa! Mă uitam spre îngerul meu deznădăjduit. Mă uitam la corpul mâinii mele ca de șarpe. - Doar așa... din ură... doar așa!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy