Neființă e iubirea,
moare înăbușită în mine,
mă cuprinde nemurirea
doar văzându-te pe tine.

cu buzele aburinde
mă săruți parcă prin vis
și deodată toată lumea
dispare într-un abis.

tu mă atingi,
cu vină îmi bate inima în piept,
dar eu cer eliberarea.
cu ce drept?