tu știi că nopțile sunt mai plăcute cu albumele lui cohen
când orașul curge în valuri de lavă albastră
oamenii se urcă pe acoperișuri
dansează
și se bucură de un spectacol ciudat

pământul se contractă atunci ca o inimă îndrăgostită
continentele își schimbă pozițiile
luna se rupe în două
ca o bucată de cretă
cu un pocnet asurzitor ce declanșează alarmele mașinilor

e teatru de stradă
cu actori camuflati în citadini
aceiași regizori ascunși în parcuri suspendate
însă un alt răsărit
la o cafea pe boogie street.