oriunde mintea joacă
feste, multe jocuri de cuvinte
se ascund sub luciul zării.

Tu acum vezi o navă
Poate fi orice și-un pom
Cuprinzându-te de slavă
În deșertul tău de om...

Nu părerea sau ademenirea
Te întreabă des pe tine.
Un beduin alb ca nemurirea
Bea din obraji pătați de vine.

Nu știe unde ai fost, uituc,
el era să moară de sete.

De aici pentru mine devii un pahar
însă ceilalți te văd cât o mare.

Ce nedreptate cronică e dreptul meu?
Da, mint zările. Cumpăr ciori moarte,
acele oseminte ale duhului morții
care devorează ultimele știri despre
dragoste și chin.
Le iau de la colțul blocului. Se cumpără
ca noutăți. Sunt unele roz, altele mai galbene.
Acum sunt la modă: pulpele verzi, aripile asfalt;
unora le plac penele prespălate, late cât o palmă.
E acolo un comerciant aprig,
a distrus multe cuiburi,
nu mai pot putrezi liniștite. Fac tablouri
Sunt scumpe, paharule,
nu ai atât fluviu în tine.

Să îți spun un secret
dar le uit și p-ale mele.

se ascund sub luciul zării
feste, jocuri de cuvinte
oriunde mintea joacă.